|
Admin
Administrator
Inregistrat: acum 2 ani
Postari: 1585
|
|
Pe Bogdan Suceava il stiam de pe vremea cand isi semna in Dilema saptamanala rubrica dar, dupa profesionalismul frazei si al sustinerii demersului, nici o clipa nu mi-am inchipuit ca ar putea fi prea tanar. Am fost mai mult decat uimita cand am aflat ca, la doar 34 de ani, Bogdan Suceava are deja cinci carti tiparite, dintre care trei (daca nu ma insel) de poezie. Uimirea avea sa-mi fie de scurta durata pentru ca partea socanta abia avea sa urmeze.
Inainte de a fi scriitor, Bogdan Suceava este matematician, cu un doctorat in Statele Unite, sub coordonarea unui mare matematician chinez. In prezent, eroul nostru este assistent proffesor la Universitatea Statului California, Fullerton. Ultima sa carte, Imperiul generalilor tarzii, poate fi o dovada a ceea ce se intampla atunci cand matematica se intalneste cu literatura.
Volumul cuprinde un numar de 18 nuvele de mici dimensiuni. Nuvela e o specialitate aparte, inrudita cu ceasornicaria, teoria relativitatii, arheologia subacvatica si tarotul, spune autorul pe coperta IV a cartii sale, scoasa in conditii grafice dintre cele mai bune. Si nici nu e de mirare ca da nuvelei o definitie atat de aparte, avand in vedere formatia sa, care se va dovedi pe parcursul catorva fragmente. De fapt, Bogdan Suceava imbina in povestirile sale stiluri oarecum diferite, timpuri de ieri si de azi, personaje de toate felurile, de la cele umile, simple, la cele erudite. Epoca ceausista se intalneste cu cea de dupa, dar si cu, de exemplu, spatiul universitar american. Prin unele parti se simte influenta unui Marquez, prin altele limba veche romaneasca da culoare si o alt fel de caldura intregului. Si, cu toate ca tot ceea ce scrie B.S. se revendica de la o realitate traita sau doar povestita, impresia de ansamblu este ca elementul fantastic e la el acasa.
Personajele sale, extrem de bine exploatate astfel incat cititorul sa recunoasca din start prototipul caruia ii apartin, sunt inzestrate cu umor, care devine o trasatura constanta. Poate gresesc, si tocmai autorul este cel care, uzand de propriul umor, transfera parte din el asupra eroilor sai. Ludicul, si el, este aici la el acasa. Mai mult decat inteligenta personajelor, Bogdan exploateaza infantilismul lor, prin intermediul caruia reuseste sa dea atata culoare fiecarei nuvele in parte. Punctul de interes se muta in diferite zari, de la Bucurestiul de dinainte de 1989 vazut prin ochii unui copil, la viata de la tara a celor simpli si inapoiati care primesc in dar un computer din Canada pe care-l confunda cu diferite obiecte, negasindu-i nici o utilitate, ba chiar speriandu-se de el, ca de ceva trimis de diavol. Pana si realitatea politica de imediat de dupa revolutie este surprinsa nu numai cu acuratete maxima, ci si cu umorul cu care cititorul deja este obisnuit.
Bogdan Suceava are talentul si inteligenta de a face din banal ceva exemplar, intr-o nota aparte care aproape ca lipsea din literatura romana contemporana. Nu stiu cat de mult intarzie scriitorul matematician pe fiecare text al sau, dar totul pare scris cu o usurinta de invidiat, dintr-un condei, astfel ca senzatia finala este nu numai de coerenta, ci si de rotunjire a unui intreg. Cu marea sa capacitate de fina observatie, de surprindere a detaliului semnificativ din orice lucru in aparenta nesemnificativ, cu certul talent de care a dat deja dovada, cu ambitia care se pare ca il caracterizeaza, toate astea dublate de o eruditie in devenire, Bogdan Suceava are toate usile deschise spre literatura de mare performanta. Un nume de care cu siguranta vom mai auzi si pentru care eu una sunt in stare sa garantez. Cititi-l si va veti convinge. De ce scrie Bogdan Suceava? El singur ne raspunde, pe aceeasi coperta a IV-a: Ajungem sa istorisim in mod necesar, cand nu se mai poate altfel. Cine scrie pentru ca altfel nu se mai poate este, cu siguranta, nascut scriitor.
|
|
