|
Admin
Administrator
Inregistrat: acum 1 an
Postari: 1543
|
|
Daca rosteste cineva numele lui H.G. Wells, imediat ne apar in minte: Masina timpului, Omul invizibil, Razboiul lumilor. Adica niste romane SF foarte interesante, dupa care s-au facut niste filme si mai interesante. Si este normal sa ne amintim de unele dintre temele de baza ale literaturii SF, ajunse acum bunuri atat de comune, incat toti autorii le pot folosi fara nici un fel de teama ca ar fi acuzati de plagiat – pentru ca Wells a introdus in literatura SF anumite teme fundamentale, care au ramas pentru totdeauna legate de numele sau.
Fiind unul dintre primii autori importanti ai unui gen pe care, de fapt, l-a creat impreuna cu Jules Verne, Wells este admirat si in zilele nostre pentru imaginatia sa bogata si pentru modul exemplar in care a folosit anticipatia in romanele sale.
Cititorii contemporani stiu mai putin ca, de fapt, Wells a fost un ganditor de centru-stanga, fiind membru al miscarii fabienilor, adica un precursor al miscarii laburiste din Anglia. Admirator, pentru scurt timp, al Rusiei sovietice, Wells a incercat, inca de la inceputurile sale literare, sa atraga atentia ca omenirea pornise pe un drum gresit, care putea s-o duca spre distrugere. Spre deosebire de Verne, care scria carti pentru instruirea copiilor (adica lucrari de popularizare stiintifica, dar cu atat de mult talent incat au ramas in istorie ca opere literare), Wells era foarte putin preocupat de detaliile stiintifice ale povestilor sale. El nu ne bate la cap cu vreo teorie fantasmagorica, ce ar putea sa justifice, din punct de vedere teoretic, functionarea masinii timpului. Mai mult, criticii sai au demonstrat ca omul invizibil imaginat de Wells ar fi trebuit sa fie orb. Din punctul sau de vedere, Wells are dreptate. Povestile sale – interesante si atractive – sunt menite sa dea o infatisare placuta unor teorii profunde, dar cam greu de digerat. El a introdus in literatura (nu numai in cea SF) ideea avertismentului. Probabil ca n-ar fi existat un Huxley sau un Orwell, daca Wells n-ar fi deschis un drum pe care nu-l mai strabatuse nimeni. Noi, amatorii de literatura SF, il consideram pe Wells un precursor si un intemeietor al genului ce ne intereseaza. Dar critica literara, indeosebi cea britanica, il apreciaza ca scriitor si ca ganditor in general, nu ca apartinand unui anumit gen. As recomanda celor care vor sa cunoasca imaginea lui Wells vazuta din afara lumii SF un roman foarte interesant, in excelenta traducere a Onei Frantz – Barbatul facut din bucati, de David Lodge.
Am amintit cate ceva despre cel care a fost H.G. Wells pentru ca editura Nemira a publicat de curand un volum ce reuneste trei dintre cele mai interesante romane ale autorului. Cartea se numeste Masina timpului si, dupa cum va dati seama, incepe cu acel roman care da numele cartii.
Masina timpului e un roman scris in 1895, iar scopul sau este de a prezenta viziunea autorului despre evolutia oamenilor. Wells isi imagineaza ca, dupa zeci de mii de ani, oamenii se vor transforma in doua specii diferite – morlocii si eloii – desecendenti ai muncitorilor, respectiv ai claselor avute; sunt specii degenerate, cu inteligenta redusa. Morlocii vor trai in subterane, din care ies doar noaptea, iar eloii la suprafata, fiind principala sursa de hrana a monstrilor subterani…
Insula doctorului Moreau, din 1896, este, daca vreti, o parabola despre societate si civilizatie, despre superficialitatea civilizatiei, despre revolutie si violenta… si despre alte lucruri. Un roman captivant si cutremurator, caracteristic pentru modul in care scrie si filosofeaza Wells.
Al treilea roman, Lumea eliberata a fost publicat in 1914, cu putin timp inaintea izbucnirii Primului Razboi Mondial. Wells incearca sa descrie viitorul pe termen scurt al omenirii – si ne descrie, printre altele, un conflict mondial in care beligerantii folosesc bombe atomice. Liviu Radu
|
|
