|
Admin
Administrator
Inregistrat: acum 1 an
Postari: 1543
|
|
Se intituleaza cat se poate de simplu: cartea Alcool, si este semnata de poetul clujean Ion Muresan, autor a inca doua volume de versuri – Cartea de iarna (1981) si Poemul care nu poate fi inteles (1993) –, si ele la o distanta apreciabila unul de altul. Or, ca si in cazul lui Virgil Mazilescu, ilustrul sau inaintas, putinatatea operei scrise se-ntoarce intr-o inepuizabila exploatare miniera a unor poeme aurifere, demult intrate-n constiinta publica si deci descompuse-n citate. (Cum insa nu poate fi citit la zi, din lipsa unei editii de opere alese – care vor fi totodata si complete –, Ion Muresan risca sa fie citat si rascitat pana la implozia finala.) Caci inainte de a fi stranse intre doua coperti, majoritatea textelor sale au circulat liber, iar unul dintre ele – „Poemul alcoolicilor” – a devenit un adevarat hit; suficient sa reciti primele doua versuri: „Vai, saracii, vai, saracii alcoolici,/ cum nu le spune lor nimeni o vorba buna! ”, ca lumea ii zice mai departe, dintr-o suflare: „Dar mai ales, mai ales dimineata cand merg clatinandu-se pe langa ziduri/ si uneori cad in genunchi si-s ca niste litere/ scrise de un scolar stangaci etc., etc. ”
Sigur, nu puteau lipsi nici scepticii de serviciu care sa exclame: „La pomul laudat…”, ceea ce nu este intru totul lipsit de adevar – cartea Alcool nu se ridica la altitudinea primelor doua volume, in ciuda celor 4-5 poeme antologice („Pahar”, „Guleratul”, „Cantec de leagan”, „Ci eu singur sub pamant”), dintre care 2-3 sunt atinse de geniu. Totul depinde de inspiratia de moment a creatorului. Este acel caz – rarissim – cand poezia nu se cauta, fiindca ea este cea care te gaseste (iar uneori, nu)! Sau, mai exact, ti se arata (ascunde). In limbaj mistic: ti se reveleaza. Ca si cum fugit de-acasa, ca sa te lupti cu Ingerul (dar aceasta inca nu ai cum s-o stii – o afli din mers), dintr-o data te-ai pomeni pe drumul Damascului. Emilian Galaicu-Paun
|
|
| pus acum 1 an |
|
