|
Admin
Administrator
Inregistrat: acum 1 an
Postari: 1528
|
|
Romanul Claudia, aparut la editura Albatros, in 1988 la Bucuresti, cu semnatura autoarei Irina Fieroiu pe coperte reprezinta o fereastra spre o evolutie. Personajul principal omonim care da si titlul cartii este o adolescenta surprinsa in evolutia biografica a etapelor formatoare, dinspre copilarie spre maturitate. Actiunea textuala se petrece in anii de dinainte de 1989, cand liceenii urcau in treapta spre Bacalaureat, iar cartea si studiul solicitau pe langa metamorfozele sufletesti si spirituale adolescentii ce se pregateau sa devina viitorul de aur al tarii in permanentul drum inainte. Claudia este eroina surprinsa intr-o asa-zisa criza identitara cu aparente cauze frizand inadaptabilitatea controlului mental al schimbarilor somatice aferente tranzitiei dinspre copilarie spre maturitate coroborate cu episoade biografice accidentale care isi pun amprenta pe evolutia adolescentei creionate artistic de autoare in naratiunea sa.
Focul si sperietura unui incendiu petrecut in copilarie o marcheaza pe Claudia si o intepatura de albina vine sa aiba in ochii familiei, atat a parintilor cat si ai bunicilor fetei repercusiuni dramatice pentru fiica, respectiv nepoata lor. Asa ca fata se vede intr-o dimineata ademenita de parinti la filmul Pe aripile vantului, metafora inspirat folosita de autoare prin care subliniaza optica interioara a personajului sau fata de lume si tot ce o inconjoara, incertitudine si o permanenta lupta intrinseca pentru a invinge temeri si anxietati cu obiecte ce se dovedesc a fi nu atat de dramatice intocmai cum parintii trateaza faza tranzitorie a fetei lor. Cabinetul medical de psihiatrie al spitalului 9 din capitala este scena unor importante episoade prin care subiectul Claudia, in aparenta afectata de tulburari ale fazei pubertatii, internare unde supusa unui tratament medicamentos si unei terapii unde consilierea se presupunea ca aveau darul de a o fi ajutat sa treaca peste pasa pe care parintii ei cred ca fata lor o traverseaza, care o vor influenta si vor constitui darul complexitatii cu care se indarjeste sa se construiasca pe sine insasi, Claudia.
Varsta propice prieteniilor si primelor iubiri adolescentine debuteaza frumos in prologul liceului, cand Marcu si Claudia, intarziatii orei cu insasi diriginta, devin colegi de banca, buni prieteni si iubiti cat ai clipi, nu doar pentru ca atractia fizica starneste curiozitatea ce se cere explorata de fiecare dintre ei, ci pentru ca simt si cred lucruri pe care fiecare mai inainte de a-l fi cunoscut pe celalalt le avea puse la loc de cinste in tezaurul de crezuri personale. Drama iubirii frumoase ce se contureaza intre cei doi tineri se gradueaza progresiv si urca spre tragedie odata cu moartea lui Marcu, adevar crud ce-o slabeste emotional pe Claudia, ce resimte pierderea acestei ancore puternice venite in timpuri tulburi pentru ea in viata ei, dar cuvinte ultime transmise prin tatal iubitului ei raman s-o ocroteasca, insoteasca si ajute in etapele urmatoare pe Claudia. Un roman tulbure privit prin optica cliseelor fostei doctrine politice care a afectat mai bine de jumatate de secol trecut o evolutie fireasca a individului in societatea natiunii sale.
Rolul mult prea incisiv al parintilor in crearea viitorului unui copil, pe de o parte privit constrangator, pe de alta parte si justificat prin erori de perceptie, transforma intreaga drama a biografiei personajului principal intr-o calatorie in care nu chiar la fiecare pas, dar suficient de dese apar indicii si ancore ce-i pastreaza elucidarea enigmei transformarii fetei din copila inspre curajul si autodeterminismul tinerei femei ce-si va prelua viata in propriile maini, odata cu absolvirea liceului si intrarea la facultate, cand, spera Claudia, ea si Razvan, iubitul ei, cucerit de inteligenta si caracterul complex al unei feminitati aparte se vor casatori. Pas ce, bine gestionat de scriitoare nu va mai fi concretizat pentru ca, luandu-si poate prea mult curajul si inima in dinti, fata pleaca in vacanta de iarna la munte, nu cu parintii, ci doar cu Razvan, medicul rezident pe care-l intalneste in vacantele de vara la tara la bunici si unde povestea lor este ruinata de remarca unui coleg si prieten al lui Razvan, medic si el, intamplator prezent si el in acea perioada cand Claudia era internata la spital si care cuvinte il pun pe ganduri pe Razvan, iar Claudiei ii ruineaza lumea interioara. Dintr-o poveste frumoasa de iubire pe cale de a se concretiza vara urmatoare, sarbatorile de iarna devin friguroase la propriu, Claudia fiind nevoita sa suporte de una singura tot greul care o seaca interior.
Pe de o parte conflictul interior intre generatii prezent in figurarea ambientului familiar intre parinti si copilul care e aproape om matur, dar inca neconsiderat unul ca atare, iar pe de alta parte permanenta urmarire a cuvintelor iubitului ei Marcu la fiecare pas, la scoala, in vacante la munte, sau la mare redau focul si lupta dinauntrul eroinei. Reintalnirea cu tatal lui Marcu, cel pe care chiar ea plansa toata dupa decesul iubitului ei il ajuta sa revina pe linia de plutire, cu moralul la pamant dupa pierderea singurului copil, cel care acum in prezenta nepotului sau, ramas orfan de ambii parinti decedati in accident rutier este ancora interioara pentru echilibrul si responsabilitatea continuarii privirii vietii dincolo de suprafata o fac sa asimileze cu alti ochi toata complexitatea si dificultatea vietii sale. Iubeste tot mai mult matematica si prin cuvintele lui Marcu ce nu doar parca, ci sigur prind viata in ea si alina si iriga fiecare dor si motivatie isi aloca timp si se devoteaza ei, caci lanturile ce pareau a o fi inchistat in drama vietii sale interioare par a se fi elucidat si desprins de avantul ei tot mai bine. Aude o discutie interesanta care seamana identic cu ce i s-a intamplat ei si asta o insenineaza, caci alergie la veninul albinei e cauza tulburarii sale, nicidecum altceva care sa-i pericliteze sanatatea mintala de tratat cu medicatie aferenta.
Aici se simte in al noualea cer, mai ales cand prin taria acelor argumente dovedite de revista din care citesc calatorii, ea, Claudia reuseste sa invinga lupta cu sine, credinta perimata a familiei ca ea este bolnava si presupozitia lui Razvan care a stat inaintea iubirii afisate sumar pana la iscoditoarele remarci ale lui Dan, prietenul medic al sau care o deconspira pe adolescenta Claudia din salonul psihiatric unde el ca student, aduna experienta si sfaturi practice pentru viitor. Insasi episodul care a urmarit-o mereu si dupa intamplarea sa imediata in perioada internarii, dar si ulterior in viata de zi cu zi, anume traumatizanta experienta a terapiei forte prin camasa de forta, in fapt incertitudinea cu privire la motivatia prin care medicul a recurs la folosirea ei, acuzand-o c-ar fi cauzat prin violentarea fizica a asistentei tinere cu care Claudia se intelegea credea ea chiar bine, pierderea sarcinii acesteia, care ar fi atarnat greu viitorului relatiei sale matrimoniale, elucidat cand o asistenta de pe vremea internarii Claudiei o recunoaste inopinant pe strada si-i transmite acele vesti, o repun pe fata tot mai stabila si mai increzatoare pe fagasul firesc al vietuirii, ca o stapana cu acte in regula a sinelui si viitorului sau, de care nu o despart decat increderea si curajul redobandite si tonifiate si inspiratele alegeri ulterioare, pe care si le va asuma integral. In nota optimista vine si epilogul iar revitalizarea vietii prin nepotul tatalui lui Marcu si invingerea preconceptelor si prejudecatilor care o afectasera la propriu chiar pe ea, dau pertinente motivatii pentru rescrierea, sau continuarea scrierii cartii pe socluri unde certitudinea si puterea asista un subiect uman artistic prezentat de autoarea curajoasa prin abordarea tematica in vremuri cand tulburele nu era inca depasit temporal in tara unde cartea aparea.
|
|
