|
Admin
Administrator
Inregistrat: acum 1 an
Postari: 1543
|
|
Citim, in general, ca sa iesim dintr-o realitate fada, anodina, care cu greu ne poate mistui dorintele. In lectura, tocmai, gasim, in functie de cartea pe care am ales-o, o temperare a unor pofte nelinistitoare care iau fiinta in noi. Lectura este, astfel, pasaj, initiere, pod spre un "eu" imbunatatit. Lectura nu ne dauneaza.
Perspectiva se schimba cand vorbim despre lectura cu voce tare. Personajul principal al lui Raymond Jean, Marie-Constance, este o femeie tanara, cultivata, cu studii neterminate de literatura si teatru si care, mai presus de toate, se plictiseste de moarte in oraselul unde locuieste, din cauza lipsei de ocupatie. Cum nu duce lipsa de prieteni inspirati si originali, va pune un anunt la mica publicitate, declarand ca se angajeaza drept cititoare la domiciliu.
Ofertele nu intarzie foarte mult sa apara. Mai intai, va fi solicitata de mama unui baietel paraplegic. Prima vizita la acesta- inceputul unei cariere. Baiatul este vrajit de vocea Mariei-Constance, dar are o criza de spasmofilie, urmata de internarea in spital, din cauza unei lecturi nesabuite a unei nuvele de Maupassant. Copilul, care adora pisicile inspirat de un poem baudelairian, nu vrea, insa, sa renunte la sedintele de lectura cu frumoasa cititoare, care-si dezvaluie pentru el picioarele elegante de sub rochii vaporoase.
Galeria personajelor care o "angajeaza" pe cititoare se imbogateste cu o contesa octogenara, voluntara si sprintena, mare admiratoare a lui Marx si a Internationalei, care dezlantuie un adevarat scandal cand apare, insotita de Marie-Constance, in piata publica, la manifestarea de 1 mai. Sau micuta Clorinde care, dupa ce i se citeste din Alice in Tara Minunilor, are pofta ea insasi de aventuri personale, luand-o pe cititoare cu ea intr-un periplu citadin. Si care va da serioase atacuri de panica mamei sale. Sau directorul aflat in plina criza a vietii, fie ea sentimentala sau profesionala, prea angrenat in viata mondena pe care o uraste pentru a mai avea timp pentru lectura, si caruia Marie-Constance ii aduce omagiul suprem: accepta sa intretina relatii sexuale pentru ca actul lecturii sa triumfe.
Asa cum bine se poate observa, in timp ce lectura pentru sine domoleste si imbogateste, cea cu voce tare, chiar si apartinand unei voci splendide, declanseaza in ascultatori pasiuni prea puternice fie pentru ei, fie pentru ceilalti, ajungand pana acolo incat sa se creada ca au atentat la linistea publica. Emotiile date de o voce armonios modulata sunt de felurite tipuri: spasme, incitare la tulburarea ordinii publice, evadare; lectura, nesituandu-se departe de dragoste (sau sex) este un excelent inlesnitor al acesteia. Atitudinea eroinei din final, raspunsul ei la prapadul cauzat de lectura, act prin excelenta neprihanit (sau asa credea ea; si noi toti!) nu se vrea decat un refuz, o imposibilitate congenitala de a trece peste anumite lucruri, desi aceasta ar putea insemna reintoarcerea la existenta molcoma si plictisitoare, despuiata de orice fel de activitate. Ioana Ristea
|
|
