lecturaaz
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
lecturaaz | Inregistrare | Login
POZE LECTURAAZ
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
Alexandrina1 pe Simpatie
 | Femeie
22 ani
Arges
cauta Barbat
22 - 46 ani |
|
|
Admin
Administrator
Inregistrat: acum 1 an
Postari: 1543
|
|
Lucrarea lui Aubry face parte din categoria biografiilor oneste si, chiar daca are un aer usor prafuit datorat unui retorism care nu se mai practica azi, e o sursa pretioasa de informatii pentru nespecialistul interesat de perioada istorica respectiva. Eugenia a avut o viata lunga (1826-1920) si a apucat sa cunoasca un numar formidabil de personalitati istorice. Ajunsa imparateasa a Frantei prin casatoria cu Napoleon al III-lea, ea are parte atat de glorie, cat si de o cadere spectaculoasa in urma dezastrului din razboiul franco-prusac soldat cu prabusirea imperiului. In primii ani de dupa dezastru, traieste in Anglia si, desi zguduita, nu isi pierde echilibrul sufletesc in urma celor doua mari pierderi pe care le sufera succesiv (Napoleon al III-lea, apoi, la cativa ani distanta, unicul fiu, mort in razboiul cu zulusii).
Anii de aur ai Eugeniei coincid cu ceea ce unii au numit „epoca marilor actiuni”, care pentru Franta a insemnat nu doar avant economic (sistematizarea Parisului, canalul de Suez etc.), ci si lamentabila aventura din Mexic in urma careia arhiducele Maximilian e executat iar prestigiul francez iese sifonat.
Aubry insista pe portretul psihologic al Eugeniei. Personalitate puternica, provenita din vechea familie spaniola Montijo, dar devotata intereselor Frantei (asa cum le percepea ea), Eugenia nu e o femeie prea citita. E orice, numai ipocrita nu. Are o inteligenta remarcabila si e dispusa sa invete. La peste treizeci de ani de la pierderea tronului, e un depozit inepuizabil de amintiri si si-a pastrat spontaneitatea:
In drum spre Cyrnos vorbi nepotului ei despre Mérimée, apoi despre Stendhal, pe care il numea cu respect „domnul Beyle”. In tinerete venise adesea cu sora lui s-o vada si le povestise povestea lui Napoleon. In camera ei pastra o estampa a bataliei de la Austerlitz data de el. Iubea foarte mult copiii. Era foarte bland si bun. Si ce veste frumoase purta, inflorate, iar buzunarele impodobite cu brelocuri. A scris romane, povestea Eugenia. Ea nu le citise niciodata. Era ceva de ele? Banuiesc ca ar placea majestatii voastre, raspunse Primoli, care suradea in barba de ideea naiva pe care Eugenia si-o facuse despre Stendhal. Nu incerca sa-i lamureasca opera lui. Truda fara folos. Cand isi facea o parere despre un om sau un fapt, nu si-o mai schimba. Oamenii batrani sunt niste incapatanati, spunea. Eugenia fusese insa toata viata asa. Ca sa poata face mici croaziere, isi cumparase un iaht mic, incomod. Era spaima celor din jurul imparatesei, care nu erau invatati cu marea.
Octogenara, imparateasa e pasionata de ultimele inventii (automobilul, telegrafia fara fir), calatoreste mult si urmareste pasionata desfasurarea Primului Razboi Mondial. Nu era ranchiunoasa si nu a ezitat sa se puna in slujba republicii (pe care o vestejise fara incetare in primii ani de dupa 1870) atunci cand s-a pus problema realipirii Alsaciei si Lorenei. Cartea lui Octave Aubry ar merita o noua editie, in conditii salubre, caci in ea o personalitate istorica foarte interesanta isi gaseste un biograf pe masura. Wilkins Micawber
|
|
| pus acum 1 an |
|
