|
Admin
Administrator
Inregistrat: acum 2 ani
Postari: 1585
|
|
Aparut in 1926, romanul Ducesa sluta releva vastele cunostinte istorice ale autorului, actiunea derulandu-se in secolul al XIV-lea, cand Tirolul isi traieste ultimele clipe de independenta inainte de a intra sub stapanire austriaca. Personajul cental, Margareta de Tirol, din familia Meinhard, a fost ultima suverana a Tirolului si a fost poreclita Maultasch adica Botoasa. A avut nenumarate defecte insa si o calitate care a facut ca supusii ei sa-i rosteasca supranumele cu duiosie, cu dragoste chiar: si-a iubit tara si a luptat pentru ea prin toate mijloacele de care a dispus.
Ca personaj istoric, s-a nascut in 1318 si a murit in 1369, intre timp fiind casatorita de doua ori: prima data cu Ioan de Luxemburg in 1330, pe care l-a izgonit in 1341, a doua oara cu Ludovic de Brandemburg, in 1342.
Alte personaje istorice intalnite in carte, care dau farmec si consistenta naratiunii, sunt: Visconti din Milano, aristocrat italian, Papa Ioan al XXII-lea, Papa Nicolae al V-lea, Marsilius de Padova si Wilhelm de Okkam, vestiti teologi ai vremii, care s-au remarcat prin tratate care argumentau scaderea influentelor papale in treburile statelor feudale, Albrecht al II-lea de Hasburg, supranumit Ologul si Inteleptul, cronicarul florentuin Villani, etc.
Cartea readuce printre noi artmosfera cavalereasca a timpurilor medievale, cu bune si rele, personaje intrate in legenda sau doar in istorie, atitudini curajoase, sfidatoare uneori la adresa unor puteri ce pareau de neatins si mai ales sentimentele patriotice ce au facut posibile faurirea unor state si progresul unor natii. Este o lectie de istorie romantata, un indemn de reflectie pentru cei care condusc si sunt condusi, dar ramane in esenta o fictiune la care putem sa ne raportam si sa-i raportam pe cei care, in numele nostru, savarsesc acte si fapte ce vor avea efect si peste ani, peste veacuri poate.
O scurta descriere a modului in care Margareta se comporta in clipe de cumpana pentru ea si tara pe care o carmuia:
„Margareta stia ca totul e sa poata rezista primele zile. Nu avea trupe numeroase, insa erau de incredere. Organiza ea insasi apararea. Nu era lasa, nu se gindi o clipa ca se expune- si toti vazura asta. Vointa, energia ei pilduitoare si plina de prevedere se transmisera asupra garnizoanei. Cele dintii asalturi fura respinse promt si fara mari pierderi; printre trupele castelului domnea o anumita voiosie inversunata; ostasii o priveau pe Margareta cu incredere si admiratie. „Botoasa noastra!” spuneau ei.”
Un fragment din roman, care evidentiaza unele dintre prejudecatile care guvernau Europa veacului al XIV-lea :
„Ducesa nu vazuse niciodata de aproape un evreu in carne si oase. Il cerceta deci cu atentie si cam cu sila pe barbatul gras, care, imbracat in caftan cafeniu si cu palarie ascutita, se zbuciuma in fata ei, tremurand repede, hiriind din git, topaind caraghios. Asa arata deci natia asta blestemata de Dumnezeu, care-l ucisese pe Fiul Domnului, batjocorea sfinta impartasanie, chinuia ingrozitor copii nevinovati. A auzit adesea despre oamenii astia straini, dezgustatori, si nu de mult, cu prilejul ultimelor macelariri ale evreilor, a stat de vorba amanuntit despre toate astea cu abatele Ioan de Viktring. Staretul nici nu aprobase, nici nu condamnase prigoanele.”
|
|
