|
Admin
Administrator
Inregistrat: acum 1 an
Postari: 1543
|
|
O viata a Jeanttei, caci ea este eroina romanului. Fiica a unor baroni, Jeanne este crescuta printre maicute, iar la 17 ani este luata de parinti la mosia Peuples. Aici il cunoste pe noul vecin, viconte de Lamare, domn distins, cu care mai tarziu se casatoreste. Descopera astfel ca Julien, partenerul sau de viata nu este chiar atat de nobil in maniere. Descopera in el un zgarcit, caruia nu-i placea sa fie tras pe sfoara. Iubirea fata de el devine mai degraba o obligatie, singurele momente de dragoste adevarata intre cei doi fiind lune de miere.
La intorcerea din aceasta "escapada", Jeanne descopera ca fusese tot timpul inselata. Sotul ei avea o aventura cu bona din clipa in care pusese piciorul pe domeniul baronilor.
Din pacate, tanara ramane insarcinata. Familia eroinei o alunga, dar in bunatatea lor infinita, se asigura ca are din ce trai, si ii gasesc chiar si un sot, in ciuda reactiilor violente ale lui Julien.
Sotii de Lamare isi fac curand noi prieteni, in familia marchizului de Coutelier, a carui sotie, nespus de prietenoasa, este doar noua amanta a sotului. Jeanne nu este afectata de proaspata descoperire atat de tare, fiind ingrozita mai degraba de faptul ca fiinta care se forma in pantecele ei ar putea semana cu tatal. Are o sarcina grea, ideea maternitatii o ingrozeste, insa incepe sa isi iubeasca fiul in clipa in care acesta vine pe lume. La scurt timp, mama Jeannei moare. Marchizul descopera la randul sau adulterul sotiei, si rastorna spre o vale caravana pastoreasca in care acestia se adaposteau, intr-o noapte cu furtuna. Adapostul deviaza spre stanci, si cei doi isi gasesc sfarsitul.
Ramasa numai cu tatal ei ca sprijin, si cu matusa Lison, sora timida si aproape inexistenta a mamei sale, Jeanne devine obsedata de cresterea fiului, Paul. Acesta, ajuns la liceu, devine usor un rasfatat si se umple de datorii, bunicul murind in timp ce incerca sa le acopere.
Salvarea vine in persona Rosaliei, bona alungata in urma cu multi ani, care o ajuta pe protagonista dupa moartea matusii Lison, scapand de datorii, prin vanzarea catorva proprietati, si restrictionand influenta fiului risipitor asupra mamei.
Sotia care il tinea pe Paul departe de familie si afundat in datorii moare la cateva zile dupa nastere, fiica sa cu ochi albastri aducand speranta in vita proaspetei bunici.
Daca va apucati sa cititi romanul, fiti puternici, pentru ca primele pagini sunt ingrozitor de plictisitoare.
Dincolo de asta, actiunea se desfasoara frumos, nu este previzibila, nu este siropoasa. Maupassant are un anumit fel de a descrie aici, folosind natura ca exteriorizare a personajelor, si lasand cititorul sa intrevada anumite legaturi intre acestea.
Si, daca tot vorbim de personaje, acestea sunt putine, legaturile complicate de rudenie aparand doar in conversatii.
|
|
