lecturaaz
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
lecturaaz | Inregistrare | Login
POZE LECTURAAZ
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie: luiza69 pe Simpatie
| Femeie 25 ani Bucuresti cauta Barbat 27 - 75 ani |
|
Admin
Administrator
Inregistrat: acum 2 ani
Postari: 1585
|
|
Desi a fost in general bine primit imediat dupa aparitie de critica de intampinare in exercitiu (au scris favorabil Perpessicius, N. Davidescu, M. Ralea), romanul Ciuleandra (1927) nu a fost creditat ca o naratiune de performanta, la nivelul capodoperelor unui scriitor consacrat prin Ion (1920) si Padurea spanzuratilor (1922). Criticii (in mod special Pompiliu Constantinescu) i-au reprosat fie superficialitatea analizei psihologice, fie intriga senzationala, fie artificiozitatea conflictului melodramatic.
Autorul insusi a marturisit in jurnal usurinta cu care a scris micul roman intr-o perioada de tatonare si mobilizare a eforturilor de constructie pentru Rascoala. Transcrierea finala a romanului, in august 1927, a avut totusi dificultatile ei, datorita indoielilor autorului, suspiciunii ca naratiunea sufera de artificialitate: „Parca e ceva livresc in viata pe care o traiesc figurile“ – noteaza scriitorul in jurnal la data de 8 august 1927 (v. Opere 17, p. 6). Printr-o exceptie de la credinta rebreniana statornica in arta majora serioasa, animata de o semnificatie morala clara, Ciuleandra „ar fi o demonstratie a artei privita ca simplu joc: nu vrea sa propovaduiasca si nici sa-ti lase vreun invatamant. Nu vrea decat sa amuze in sensul larg al cuvantului“ (ibidem, p. 6). Autorul nu-si abandoneaza insa romanul sub umbrela nesatisfacatoare a ideii de joc, adica de „opera de arta prea pura sau prea sintetica“, pentru ca l-ar destina astfel categoriei minore de simple „experiente de laborator“. Liviu Rebreanu isi expliciteaza in jurnal adevarata investitie de semnificatie: „Ciuleandra asta, pentru mine e o opera in care se exprima si se clarifica o taina sufleteasca mare, e cazul, des repetat, al iubirii pana la crima...“ (Opere 17, p. 7). Orgolios, dupa aparitia cartii nu agrea opiniile critice care nu o tratau cu incredere si cu suficienta seriozitate.
In postumitatea prozatorului, aprecieri aproape unanime situeaza aparitia romanului Ciuleandra din 1927 intr-un moment de depresiune valorica a creatiei rebreniene. intre Padurea spanzuratilor, roman aparut in 1922, si Rascoala din 1932, deci de-a lungul unui intreg deceniu, apar trei romane ale lui Rebreanu, considerate de mai mica importanta: Adam si Eva, in 1925, Ciuleandra, in 1927, si Craisorul Horia, in 1929. Nu intru in detaliile extrem de interesante ale acestor evaluari. Amintesc numai ca diagrama postuma a reconsiderarilor a pus intr-o alta lumina, mai favorabila, cel putin romanele Adam si Eva si Ciuleandra. in ceea ce ma priveste, am estimat ca micul roman Ciuleandra a urcat spectaculos in aprecieri: eu il vad foarte aproape, daca nu chiar egalul, capodoperelor indubitabile Ion si Padurea spanzuratilor.
|
|
pus acum 2 ani |
|