lecturaaz
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
lecturaaz | Inregistrare | Login
POZE LECTURAAZ
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
Pisii
 | Femeie
24 ani
Ialomita
cauta Barbat
24 - 44 ani |
|
|
Admin
Administrator
Inregistrat: acum 1 an
Postari: 1543
|
|
Al doilea roman a lui Michel Tournier, dupa Vineri sau limburile Pacificului, Regele arinilor se apropie foarte mult de realismul magic, atat de la moda in perioada in care a fost scris: o atmosfera plina de semne si premonitii, in care orice eveniment are un inteles ocult, in care chiar si Abel Tiffauges,depanator la un garaj din Franta, are un destin teribil de indeplinit in descifrarea semnelor lumii.
"Scrierile sinistre ale lui Abel Tiffuage", pseudo-jurnalul acestui personaj contradictoriu, presupus a fi scris intre anii 1938-1939 plin de nedumeririle, chemarile, tulburarile unui om chinuit, coincide cu debutul romanului. In scrierile sinistre se fac dese trimiteri la copilaria si adolescenta lui Abel in colegiul Saint-Christoph, lugubru si neprimitor. In al doilea razboi mondial va trece prin o serie de intamplari nefericite si va ajunge prizonier intr-un lagar nazist.
Unul dintre multele simboluri ale romanului este Capcaunul. Initial m-a dus cu gandul la o imitatie grosiera fata de capcaunii lui Pascal Bruckner, dar aici parabola capcaunului capata sens in contextul ororilor naziste. Gi¶ring si Hitler sunt capcauni, iar Abel este doar un visator intr-o lume dezaxata. Iar dezechilibrul ei suprem il arunca chiar in locul in care se va desavarsi destinul sau, un loc incarcat de mit, de legenda, de simbol.
"Dar simtea mai ales chemarea formidabila si blanda a acestui spatiu neatins, a acestui pamant argintat."
Aici, el asa-zisul pedofil, dezechilibrat va gasi o fiinta minunata, singura capabila sa-i ofere dragoste si intelegere, un elan orb, mesagerul unor vremuri apuse.
Cartea apare ca o pledoarie pentru reintoarcerea la lumea magica, fabuloasa a timpurilor stravechi, la frumusetea mitologiei germane in contradictie cu ideologia bolnava, absurda a nazismului.
Abel Tiffauge, fie privit ca un demn urmas a lui Humbert Humbert din Lolita, fie privit ca un simplu defavorizat al sortii si mai ales al imprejurarilor istorice sau un ganditor sui-generis este o constructie mai mult decat interesanta. O carte care, aparent pare relaxanta, de citit intr-o zi torida de vara, sau in metrou , se dovedeste foarte nelinistitoare, ridicand o multime de semne de intrebare. Oana Mezanote
|
|
| pus acum 1 an |
|
