lecturaaz
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
lecturaaz | Inregistrare | Login
POZE LECTURAAZ
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
Sweet31 pe Simpatie.ro
 | Femeie
25 ani
Bucuresti
cauta Barbat
25 - 47 ani |
|
|
Admin
Administrator
Inregistrat: acum 1 an
Postari: 1543
|
|
In Anotimpul pierdut personajul principal, Olga, copil crescut de tutorele Géza-baci, pleaca la Universitatea din Grenoble pentru niste cursuri de vara. Acolo il intalneste pe Peter de care se va indragosti, dragoste ce va dura inca un an. Pe parcursul acestui an va pleca sa se intalneasca cu el fie in Cehoslovacia, fie in Germania, ca mai apoi relatia sa se deterioreze rapid. Reintoarsa in Romania, in plina canicula il intalneste de Mircea, de care se va lega sufleteste desi nu va avea o relatie propriu-zisa cu acesta.
Romanul se termina intr-un mod surprinzator si de aceea va invit sa-i cititi paginile pentru a-i afla deznodamantul.
Anotimpul pierdut a devenit un roman de suflet pentru mine tocmai pentru ca am reusit sa ma identific intr-o oarecare masura cu personajul principal. Si aceasta nu datorita iubirii sale pentru Peter, care in final se va dovedi a fi doar un flirt de vara care se stinge pe parcurs si nu lasa nimic in urma, ci poate datorita dezinvolturii cu care Olga isi traieste viata. Poate si datorita faptului ca o viata de studenta in Bucuresti cu plimbari la Sosea si examene date pe caldura imi aminteste oarecum de viata privata. Indiferent cum, Olga este un personaj interesant construit si asta datorita faptului ca intregul roman este scris precum un jurnal in care personajul principal isi povesteste ultimii ani din viata intr-un mod sincer. Am vazut in Olga tocmai adolescenta devenita femeie care este interesata de viata si de ziua de azi, este macinata de singuratate si in acelasi timp are iubire de oferit. Mai mult decat atat, modul in care Anisoara Odeanu a construit discursul acestui roman este cu totul inedit pentru ora la care a fost scris (moment in care la moda erau Camil Petrescu sau Hortensia Papadat-Bengescu), tocmai datorita vitalitatii si usurintei scriiturii. Practic, in povestea Olgai ne regasim fiecare dintre noi tocmai datorita frustetii personajului. Nu este deloc stilizat, este crescut la intamplare si lasat sa isi ia viata in propriile maini. Cu toate acestea, Olga este o femeie frumoasa care atrage si nu numai, are puterea sa se faca iubita in ciuda micilor vanitati femeiesti neascunse din povestea ei.
Peter in schimb este pueril si se indragosteste repede de Olga, dorind-o aproape mereu. Cu toate acestea, este capricios si considera ca totul i se cuvine, drept urmare cand Olga ii refuza orice se imbufneaza si o considera "necamarada". La randul ei, Olga se infurie pe felul de-a fi al lui Peter si ii reproseaza fiecare moment in care acesta este egoist. Adevarul este ca cele doua personaje au crescut in medii diferite, in lumi opuse, iar intersectia celor doua constiinte produce initial atractie ca mai apoi distanta dintre Olga si Peter sa accentueze diferentele si sa-i indeparteze. Indiferent cum, Olga si Peter sunt construiti probabil intentionat in antiteza pentru a evidentia personajul principal de tot restul povestii.
Anotimpul pierdut este povestea unui an risipit in dragoste si in plictiseala. Este amintirea unei tinere fete care povesteste simplu ce s-a intamplat in urma cu trei ani si ce gandeste, este modul de a trai in libertate. Practic este un omagiu adus tineretii neingradite. Pentru ca Olga asta este: tinerete neingradita, neingreunata de griji prea mari si traita la maxim. Cristina Teodorescu
|
|
| pus acum 1 an |
|
