|
Admin
Administrator
Inregistrat: acum 1 an
Postari: 1543
|
|
Autorul insusi rezuma scrierea inca de la prima pagina, atunci cand ne spune ca urmeaza sa citim „trista poveste a lui Robert Raymond Dubois”, ba chiar indica limitele temporo-spatiale ale desfasurarii acestei povesti. Intr-adevar, actiunea, cel putin in ceea ce il priveste pe Robert (Bob) Dubois, se intinde pe parcursul a ceva mai mult de doi ani (iarna lui 1979 - vara lui 1981) si se desfasoara initial intr-un orasel din New Jersey, pentru a se muta ulterior in sud, in cosmopolita Florida.
Bob Dubois are vreo 30 de ani, duce o existenta la limita saraciei reparand masini de gatit intr-un loc unde nu s-a intamplat nimic, e casatorit cu Elaine cu care are doua fetite si mai are si o amanta discreta si care nu ridica probleme deosebite. Intr-o buna zi are un puseu de criza existentiala care il face sa-si ia lumea in cap si sa plece (e drept, cu toata familia) in Florida, unde Eddie, fratele mai mare si mai prosper, avea cateva magazine de bauturi si intrase in niste afaceri cam suspecte, dar banoase. Bob se angajeaza vanzator la unul din magazinele fratelui sau iar viata familiei pare sa ia o turnura fericita. Pentru scurt timp insa, pentru ca Bob pare stapanit de un daimon nefast care il face sa intre in incurcatura dupa incurcatura. El simte in permanenta nevoia de a evada din stransoarea caminului, incepe o relatie cu o negresa si mai are si ghinionul ca magazinul unde lucreaza sa fie jefuit - in confruntarea cu talharii, Bob il impusca pe unul din ei. Viata in Florida nu e ce promitea sa fie. Elaine ramane din nou gravida (va naste un baietel), Eddie intra in incurcaturi financiare insurmontabile si se sinucide, dar lui Bob pare sa-i surada norocul atunci cand da peste un vechi amic, Avery, care ii propune sa lucreze cu el si sa organizeze croaziere de pescuit pentru turisti (activitate ce se va dovedi nu foarte curata).
Acesta este unul din cele doua mari planuri pe care se desfasoara povestea. Celalalt plan - caci mai exista unul - e povestea unor haitieni amarati (asta e de-a dreptul un pleonasm, atunci si acum). Tanara Vanise si nepotul ei Claude Dorsinville incearca si ei o evadare spre mai bine, la fel ca Bob Dubois. Pentru ei, acest „mai bine” e reprezentat de America. Cu banii stransi cu greutate, ei se imbarca, luandu-l cu ei si pe micul Charles, fiul lui Vanise, pe una din acele nave care duce imigrantii ilegali in Florida. Cad, bineinteles, prada unui escroc si sunt abandonati pe o insula mai mica din Antile, de unde reusesc sa ajunga in Bahamas. Acolo Vanise ajunge sclava unui localnic, care o foloseste, vorba ceea, pentru produs, dar Claude il ucide pe proxenet, ii ia banii si ii foloseste pentru a plati un nou drum spre America. De data asta cel menit sa-i duca pe pamantul fagaduintei este Bob Dubois, care constatase ca traficul cu imigranti e mai rentabil decat transportul de turisti.
Cele doua planuri ale actiunii, care pareau paralele, se intersecteaza. Bine zicea profesoara mea de romana din liceu vorbind despre Patul lui Procust al lui Camil Petrescu: aceste planuri sunt paralele si se mai intersecteaza (sic!) din cand in cand. Vanise, micul Charles si Claude se imbarca alaturi de alti 15 haitieni pe Belinda Blue, nava lui Dubois, si nimic nu pare sa se mai interpuna intre ei si inceputul visului american. Nici vorba de happy end, caci navei ii iese in cale o patrula a Garzii de coasta, iar Bob si secundul lui, spre a nu fi prinsi cu haitienii la bord, ii obliga pe acestia sa sara in ocean. Scapa cu viata numai Vanise, care va ajunge, cu mintile ratacite, la fratele ei din Florida.
Bob nu e prins de autoritati, dar, apasat de remuscari, ii marturiseste totul lui Elaine. Cei doi se decid sa lase totul balta si sa se inapoieze in Noua Anglie, dar Dubois vrea ca inainte de plecare sa restituie banii haitienilor sarmani, se duce in ghetoul lor unde e omorat pe intuneric de cativa din acestia. Cercul s-a inchis.
Deriva continentelor e o carte care se citeste cu interes. Autorul adopta un ton de multe ori retoric, miscat si profetic si nu ne iarta cateodata de metafore atunci cand ne prezinta zbuciumul eroilor sai. Iar acestia se zbuciuma, nu gluma. Insusi conceptul de deriva a continentelor e suficient de larg pentru a lasa loc la destule conotatii. Amatorii de scrieri de gen pot gasi si tot felul de elemente de critica a societatii americane, prezentata ca mecanism implacabil de macinat existente si in care reusita e o simpla fata morgana. E si asta o posibila grila de lectura, desi cam saracuta. Altii - mergand pe un drum nu foarte deosebit de primii - vor regasi in Russell Banks verva alunecarii inexorabile spre dezastru din scrierile lui Dreiser. Nu in ultimul rand, unii vor admira scriitura nu de putine ori poetica sau analiza subtila a trairii personajelor, mai ales in scenele voodoo pe care le executa naivii haitieni. De toate pentru toti.
|
|
