|
Admin
Administrator
Inregistrat: acum 2 ani
Postari: 1602
|
|
Hortensia Papadat-Bengescu a fost o prozatoare, romanciera si nuvelista importanta din perioada interbelica.
Debuteaza in presa culturala cu articole in limba franceza (1912). Scrie si poezii in aceasta limba.
In anul 1913 publica la revista Viata romaneasca, formarea sa ca scriitoare fiind marcata de personalitatea lui Garabet Ibraileanu, cel care o ajuta sa debuteze. Debuteaza editorial in 1919 cu volumul "Ape adanci", laudat de Garabet Ibraileanu. In timpul Primului Razboi Mondial lucreaza ca infirmiera voluntara la Crucea Rosie, experienta fiind apoi relatata in romanul Balaurul.
Din anul 1919 incepe sa colaboreze cu cenaclul criticului Eugen Lovinescu si sa publice in revista acestuia, Sburatorul. De acum, rolul hotarator in orientarea prozatoarei spre romanul european modern, il are Eugen Lovinescu, unul din putinii sustinatori ai scriitoarelor femei. Toate romanele sale vor fi citite intai in cenaclu si apoi publicate. Scriitorul preferat al autoarei este Marcel Proust, a carui metoda de creatie o regasim, mai mult sau mai putin, si in romanele ei. Autoarea scrie si publica mai multe volume de nuvele. A fost supranumita "Marea Europeana", o recunoastere a meritelor ei evidente in modernizarea romanului romanesc si sincronizarea lui cu cel european.
La indemnul lui Eugen Lovinescu, evolueaza spre o proza "obiectiva", asa cum se va vedea in ciclul familiei Hallipa (Fecioarele despletite, Concert din muzica de Bach, Drumul ascuns, Radacini). Din 1933, se stabileste in capitala. Scrie Logodnicul (1933), si, in 1946, obtine Premiul National pentru proza. Restul proiectelor de romane raman nefinalizate.
Interzisa de regimul comunist si traind la batranete fara mijloace de subzistenta, Hortensia Papadat-Bengescu a murit data complet uitarii de colegi si de criticii literari, la data de 5 martie 1955 la Bucuresti, la varsta de 79 de ani. Dupa 1965 a fost treptat reintegrata in circuitul literar si academic.
Opera literara
Inceputurile literare ale Hortensiei Papadat-Bengescu, situate sub semnul colaborarii cu revista Viata romaneasca, se caracterizeaza printr-o proza de fina analiza a celor mai subtile reactii ale sufletului feminin. Prozatoarea suplineste „un deficit colosal de existenta” (Femei, intre ele) urmarind atent „perpetua miscare interioara a gandului in mers”. Scrieri precum Ape adanci, Femeia in fata oglinzii sunt realizate predominant dintr-o perspectiva care se apropie de o minutioasa notare a senzatiilor, „extazul lent al miracolului de a exista”.
Participarea scriitoarei la sedintele cenaclului Sburatorul, caruia ii si dedica de altfel primele ei romane, ii influenteaza modalitatea de expresie literara, indrumand-o spre extinderea campului de observatie.
Investigatia psihologica se adanceste in romanele Fecioarele despletite, Concert din muzica de Bach, Drumul ascuns, Radacini si se intregeste cu o incisiva prezentare a mediului social. Criticul Sburatorului, Eugen Lovinescu, vedea in opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evolutiei necesare de la subiectiv la obiectiv in cadrul prozei romanesti, dublata de cea de la rural la urban, notand totodata „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vanturile pasiunilor neostoite”.
|
|
| pus acum 1 an |
|
